Madalina si Andrei – Proaspata Familie PAUNESCU

Cat mai multi miri aleg sa petreaca ziua cununiei civile separat de ziua nuntii religioase. Spre fericirea noastra, ca si fotografi participanti la eveniment, am avut mai mult timp la dispozitie pentru adaptare, pentru sedinte foto, pentru mai multe reusite. Cu Madalina si Andrei, altele au fost intamplarile. Ne cunosteam de la Denisa, mamica Evei, o fosta clienta devenita o prietena apropiata si un membru de baza al petrecerilor. (Multumim, Denisa!). Cu ei doi nu a fost nevoie de nici un fel de adaptare, foarte comunicativi, receptivi si joviali, mi-a facut o mare placere sa fiu prezent la eveniment si am spus-o mereu, in momentul in care clientul iti devine prieten atunci aparatul foto declanseaza singur si, sigur, va fi ceva reusit . Proaspata si fericita Familie Paunescu, pentru care prietenii, in numar maaaare, s-au zbatut sa ii inregistreze “in circulatie”, a mers cu balamucul mai intai la terasa si apoi la un super party in aer liber. Curtea a fost neincapatoare pentru numarul mare de invitati, prieteni care nu au vrut sa rateze asa o petrecere, prieteni care il cunosc pe Andrei cat de distractiv si pus pe sotii este, prieteni care o cunosc pe Madalina si raman uimiti cat de delicata si daruita este. Am facut fotografii peste fotografii, am petrecut la MAXIM, am mancat berbecut la protap si ultimul invitat a reusit sa plece pe la 6 dimineata. . Nu pot decat sa imi imaginez cum va fi petrecerea la nunta cu vreo 2-300 de invitati, daca numai la cununie au fost peste 100, cata distractie va inconjura atmosfera destul de placuta prin prezenta Madalinei si a lui Andrei!

Dragilor, va dorim casa de piatra! Ana si Daniel!

Nunta a trecut, sampania s-a baut, tortul s-a mancat, picioarele obosite de dans s-au odihnit, iar fotografiile au ramas ca dovada a tot ce s-a petrecut in minunata zi de 24 iulie 2010. Ama si Vasi au petrecut luna de miere si s-au intors cu forte proaspete pentru TTD-ul programat de dinaintea nuntii. Dupa ce am stabilit locul sedintei foto, am mai zabovit noi un picut la data, ce-I drept, ei doi aveau timp, numai ca eu nu prea. Asa ca dupa o nunta in Focsani, vreo 2 ore de somn in 48 de ore si un mic botez intr-o zi de duminica, ne-am strans toti patru si am plecat in aventura pe munte. Am ales Cetatea Rasnov ca locul faptei, am ramas insa neplacut surprins sa vad ca multe locuri din cetate erau inchise si planul meu de bataie nu era satisfacut pe deplin. In momentul in care Ama si Vasi s-au schimbat in costumatia de mire si mireasa si i-am privit cat de relaxati si nerabdatori sunt – in special Vasi, care este de parere ca nu iese prea bine in fotografii, eu il dezprob complet- toata oboseala mea si nelinistea ca nu voi avea locatii bune de fotografiat s-a spulberat. Ne-am facut loc printre turistii si oamenii cetatii, ne-am strecurat in diverse locuri, ne-am umplut de praf, cred ca si in dinti aveam , dar ne-am distrat. Nu cred ca poate cineva rezista zambetului Amei si glumelor rafinate ale lui Vasi. Am tras cat am putut de nenea’ portar sa ne lase sa mai tragem cateva cadre dupa ora 19.00, dar nu ne-a reusit si oricum, eu nu sunt niciodata multumit de mine si tot timpul vreau mai mult, mai mult poate vreodata ajung un fotograf profesionist :D

Sper ca fotografiile sa fie pe placul mirilor, sper ca tu, Vasi, sa fi multumit de cum te-am prins in cadre, iar de la voi, cei care imi vizitati blog-ul, astept pareri si comment-uri.

Cu drag Ana si Daniel!

Mi-o amintesc pe Amalia…. prima data cand am facut cunostinta, nu isi dorea sa faca nunta, pentru ea aceasta zi trebuia parcursa doar ca un obicei. Daca ar fi fost dupa placerea ei l-ar fi luat pe Vasi, 2 prieteni, s-ar fi cununat la Primarie si apoi la Biserica intr-un costum foarte lejer si fara prea mare tam-tam. Uauuuu!! E prima mireasa pe care am intalnit-o si pentru care ziua nuntii nu era cea mai importanta zi din viata ei. De ce?! Pentru ca Ama si Vasi se iubesc fara sa spuna oficial “DA”, se iubesc fara sa se afiseze in fata tuturor in tinute de gala si cu multa opulenta. Ei doi sunt indragostiti de peste 11 ani, s-au intalnit in liceu, au plecat in capitala pentru facultate, au rezistat intrigilor marelui oras si s-au intors pentru a-si continua povestea de dragoste, linistita, dar profunda. Daca tot au trebuit sa pastreze “obiceiul” ceremoniei, Amalia si Vasi s-au gandit sa il parcurga bine, nefacand rabat de la anumite detalii, importante si destul de costisitoare. Mi-au vizitat site-ul si fotografiile de la nunta lui DJ Mada i-au impresionat si m-au ales ca si fotograf al nuntii lor plus o sedinta foto TTD. Din pacate nu am putut participa eu insumi la nunta, am fost la alt evenimet ca fotograf nunta. Mi-as fi dorit foarte mult, mai ales ca il aveam pe prietenul meu DJ Mada cel care oferea muzica in seara aia si stiam ca va fi distractie la maxim. Intr-adevar, nunta a fost o reusita, asta nu o afirm numai eu, ci chiar insasi Amalia, miresica care s-a distrat foarte in ziua nuntii, invitatii care au venit in numar mai mare decat se asteptau mirii si petrecerea de pomina pana la 5 dimineata. Miresica s-a furat la 22.00 pentru ca era concert Holograf si nu puteam rata ocazia unei distractii in plus iar la rascumparare mirele a cantat cu nasul pana a ragusit si a asudat tot si pentru furaciosi, ca drept rasplata, au trebuit sa o tina pe Amalia in brate cat a durat cantecul-  vreo 4-5 min .

Ne revedem la sedinta TTD!

Cu drag, Ana (participantul la eveniment) si Daniel va ureaza o casnicie fericita si plina de iubire!

New family,Laura si Marius

Vorbele bune circula repede, iar cele rele si mai repede , se zice. Pe mine cele bune m-au ajutat foarte mult, aprecierile fostilor clienti care mi-au devenit prieteni m-au incurajat, m-au ambitionat si m-au recomandat. Din mijlocul acestui cerc “vicios” de prieteni, am facut cunostinta cu Raluca si Catalin, parintii micutului Alexandru si nasii Laurei si ai lui Marius. Am participat mai intai ca fotograf de botez pentru micutul Alex, am intalnit toata gasca de petrecareti si ne-am indragit reciproc, Laura si Marius de stilul meu, eu de farmecul lor. Am simtit ca sunt prietenul lor de o vecnicie si ziua petrecuta alaturi de ei a curs asa de repede incat nu mi-am dat seama ca eu sunt de fapt angajat ca si fotograf profesionist. Marius, foarte degajat si-a invitat baietii la o bere dupa cununia civila, trebuia sa prinda curaj pentru ziua ce va urma. Multa veselie, relaxare si bere rece:D. Exact stimulentul de care aveam nevoie intr-o zi torida de iulie!!! Nu va pot descrie in putinele mele cuvinte, cat de impresionat a fost Marius in momentul cand si-a ridicat ochii catre mireasa lui…i-au dat lacrimile si prêt de cateva secunde a amutit. A fost clipa in jurul careia s-a invartit intreaga poveste a zilei de 31 iulie! Frumusetea mirilor, imbogatita de dragostea ce si-o poarta unul pentru celalalt, trebuia pastrata ca dovada pentru copii, nepoti si stranepoti intr-un photobook special. Special am cautat sa fie si locul sedintei foto si am poposit in Muzeul de Arta, unde am incercat sa ii pun in valoare cat mai bine frumusetea rafinata a Laurei, rochita sa minunata si pe Marius, galant si indragostit. Nu a fost usor sa patrundem in Muzeu, am dat o gramada de explicatii Directorului. Dar pentru ca am fost 5 persoane hotarate, pe nasi ni i-am dorit la seinta, ne-a lasat sa tragem cateva cadre reusite, comment eu. Seara a continuat in petrecere, mult dans si distractie la Restaurantul Dragodana! Dupa ce am plecat de la petrecere, pentru mine a inceput alta distractie, prelucratul si sortatul celor peste 1300 de fotografii pe care Marius, a tinut neaparat sa le aiba pe toate si in formatul lor original (RAW). Nu vrea sa se piarda nimic din ziua cea mai importanta pentru el si sotia lui!

Dragilor, va doresc Casa de Piatra si sper sa ne revedem curand! Daniel.

Nunta ca la romani, Alina si Daniel

Am participat ca si fotograf de nunta in Targoviste, orasul meu natal, in Focsani, in Bucuresti, in Tulcea, in Slatina si pe 24 iulie am fost onorat sa fiu alaturi de Alina si Daniel, la Sambata de Sus (Fagaras). M-au avertizat de la inceput ca peisajul este minunat, ca prietenii si rudele lor sunt foarte petrecarete si ca au obiceiuri deosebite. Am fost foarte curios sa vad aceste obiceiuri, intr-aevar aparte de zona in care m-am nascut. Despre mire si mireasa, nu le-am aflat povestea in totalitate, dar nici nu trebuie, pentru ca ei isi traiesc povestea lor, nu se sfiesc sa se bucure, sa se iubeasca si sa fie fericiti, nu se sfiesc sa fie ei insisi intr-o lume in care , cu greu, te poti echilibra trup si suflet. Nunta a inceput dis de dimineata, pentru ca la ora 14.00 eram cu totii la restaurant, serveam aperitivul, unul din multele feluri de mancare servite. A fost prima data cand am servit supa la nunta, cea mai buna supa gustata de mine, unii au cerut chiar doua portii , iar despre pastravul la gratar, pe care, spre disperarea mea L(, nu am apucat nici sa gust, am auzit ca a primit toate laudele. Asta despre obiceiurile culinare! Dupa traditie, mirii trebuie sa sparga pahare la intrarea in restaurant, moment critic pentru mine, nu ma avertizasera, am reactionat tarziu si, din pacate, nu am fotografiat momentul. Cununia religioasa, oficiata la Biserica Vistea, a fost impresionanta, nu numai prin slujba preotilor, ci si prin respectul si evlavia invitatilor. M-au impresionat Nea’ Solomon si Tanti Viorica cu cata mandrie isi purtau costumul popular specific zonei si mi-am dorit sa pot parcurge si eu viata la fel de frumos precum au facut-o ei. Timpul dedicat sedintei foto a fost destul de scurt si peisajul era asa minunat incat nu te puteai abtine sa nu tragi cadre dupa cadre. Eu am incercat sa suprind cate putin din toata frumusetea zilei de 24 iulie. Sper ca rezultatul muncii mele sa fie placut voua, mai intai Alina si Daniel, si tuturor vizitatorilor care imi urmaresc blogul.

Pana data viitoare, Casa de Piatra!

P.S. palinca e excelenta!!!!!

Dupa cum spuneam, am participat la o nunta frumoasa altaturi de Adela si Gabi, nimic extravagant sau iesit din comun. Nimic din ceea ce se intamplase la nunta nu prevestea ce aventura vom intampina la sedinta TTD. . Dar cu un asa cuplu de miri, nasi si o pereche de fotografi cam trazniti, nu avea cum sa nu reauseasca a fi o zi extraordinara. – fara prea multa modestie -. Am stabilit sa traversam Transfagarasanul in cautarea de idei noi si fotografii reusite. Am stabilit sa o luam din drum de dimineata. Nu ne-a reusit, pe la 10 a.m. abia paraseam Targovistea. Am luat-o frumos pe autostrada, hai, bine, am gonit-o frumos pe autostrada si la un momentdat din masina lui Gabi iesea un fum negru si des. I-a explodat cauciucul. Noroc ca eram cu 2 masini, noroc ca Gabi avea forta si experienta sa scoata cacuciucul. Goneste spre Pitesti, cauta cauciuc de Audi, nu gasim cauciu nou, luam sh, intoarce-te pe autosrada pe cealalta banda, revino pe banda ta. Porneste-o la drum din nou. Ne-am oprit sa mancam de pranz, dupa atata osteneala…Am gonit-o din nou pe drum. Miscare gresita cu gonitul asta, pe mine m-a oprit politia . noroc cu legitimatia de presa, cu masina lui Gabi inmatriculata pe Belgia, rezultat – reportaj pentru turismul din Arges, aducem turisti pe Transfagarasan. Pfiuuu…ne-a crezut nenea polistul si in sfarsit ne-am potolit. Am ajuns pe Transfagarasan dupa-amiaza. Ne opream din loc in loc pentru ca  nu ne puteam decide sa ramanem stabiliti undeva. Fooarte cald, Adela s-a putut strecura prin rochia ei voluminoasa sa mai respire, insa costumatia lui Gabi i-a pricinuit numai necazuri. Am tras niste cadre foarte interesante, in cat mai multe decoruri. Ne-au ajutat foarte mult si imprejurimile, oamenii si chiar animalutele. Cei trei magarusi pe care i-am pozat nu s-au miscat din loc pana nu am terminat de tras cadre. Iar oitele, ce-I drept, putin cam reticente la inceput, au intregit atmosfera mioritica pe care am vrut sa o reproducem. Ne-am distrat foarte mult, chiar daca ne-a prins ploaia, am mancat cel mai bun sorici in miezul verii si am baut cea mai buna apa de fantana.

Mi-a facut o deosebita placere sa fim alaturi de voi in aceste zile, va dorim o casnicie frumoasa si plina de iubire, asa ca si acum!

Cu drag, Ana si Daniel!

Adela si Gabi sunt niste miri privilegiati, nu pentru ca le-am acordat o atentie deosebita sau am muncit mai mult in ziua nuntii lor; ei sunt privilegiati pentru ca sunt frumosi, sunt simpatici, sunt modesti si foarte muncitori, sunt privilegiati de Dumnezeu pentru ca le-a oferit ocazia sa se intalneasca, sunt privilegiati pentru ca au o familie reusita si adevarata.

Plecati de ceva vreme din tara, Adela si Gabi au hotarat sa impartaseasca cea mai importanta zi a lor ca si cuplu pe taramurile natale, sa fie alaturi de prieteni si familie si sa primeasca binecuvantarea preotilor care i-au crestinat. Si-au organizat nunta singuri, in cel mai mic detaliu si intr-un stil specific romanesc. Nimic opulent si extravagant, cu toate ca numai costumatiile mirilor au depasit cateva mii de euro. Pe cat de naturala si calda este Adela, pe atat de gentleman si cuceritor este Gabi. Emotionati profound in aceasta zi, totusi nici unul din ei nu a uitat sa isi indeplineasca “sarcinile” (sa zicem asa) si au fost atenti ca intregul eveniment sa se desfasoare cat mai lejer cu putinta. Bineinteles ca au intampinat ajutor si din partea fratilor si rudelor. Ionut a fost tot timpul atent ca totul sa fie ok, florile aduse la timp, coafeza si fotograful de asemenea, chiar daca alerga de colo pana colo prin casa in bermude, cu camasa si cravata aranjate.

Adela si Gabi aveau contractat de anul trecut o echipa foto-video. Adelei i-au placut foarte mult fotografiile de pe blogul meu, insa un contract ramane contract. Buni prieteni de-ai lor, in dorinta de le face o mare supriza, ne-au contractat pe noi cu 2 saptamani inainte de marele eveniment. Aveam liber, cu toate ca in dimineata aceea ma intorceam de la o nunta din Focsani. Cum poti refuza un cadou asa frumos?! Pai, nu poti.

M-am revigorat pe loc cand le-am vazut zambetele si impactul puternic pe care l-a avut surpriza prietenilor. Mi-ar fi parut rau sa nu particip la acest eveniment ca si fotograf profesionist si apoi ca si prieten, sunt foarte lipiciosi .

Pentru Adela si Gabi, dar si pentru voi, cei care urmariti blogul meu, mai am o surpriza, dar asta urmeaza intr-o noua postare.

Pana atunci, le uram Casa de piatra tinerilor si sa ne revedem curand!

Cu mare drag, Ana si Daniel!

De data aceasta, drumurile, pasiunea sau soarta m-au dus la Focsani! Un oras pe care l-am mai vizitat in ocazii identice, dar care reuseste de fiecare sa ma surprinda nu atat prin viata lui urbana, cat mai ales prin cei care ma motiveaza sa ajung aici, in dorinta lor de a le imortaliza digital momentul cand isi spun reciproc: “DA!”.
I-am cunoscut pe Valentin si pe Violeta, care au venit in Romania, in Focsani-ul natal, pentru a se casatori! Un lucru minunat, pentru ca unde altundeva te poti de bucura de tot ce iti aduce acest moment central al vietii tale, daca nu acasa si daca nu impreuna cu familia si prietenii?

Lucrurile au inceput cu dreptul, cei doi fiind extrem de discreti si amabili in momentul in care ne-am cunoscut, lasandu-ma pe mine sa desfasor “ostilitatile” ) de natura profesionala, fiind foarte emotionati la modul propriu, autentic, si nicidecum simulat! Mi-a placut foarte tandretea de care au dat dovada in timpul primei sesiuni de fotografii, care s-a desfasurat in teatrul din Focsani, de modul in care au comunicat, din priviri, din gesturi, din atingeri… Au fost chiar actori pe propria scena… a vietii ), si-au dat replici memorabile, au fost bombarbati cu glume si bancuri ) de catre asistentul meu Nety , spre a inveseli, poate in mod exagerat, atmosfera, iar aventura a continuat printre picaturi! La propriu, caci a inceput sa ploua, lucru care a facut ca sesiunea de fotografii dupa cununia religioasa sa se desfasoare in acelasi mod aventuros, caci a trebuit sa “escaladam” sau mai degraba sa patrundem printr-un gard din sarma ghimpata, pentru a ne bucura de background-ul pe care ni-l oferea un minunat lan de floarea soarelui! Fotografiile au fost exceptionale, iar exact in momentul in care am terminat, ploaia a revenit spre a ne aminti ca este timpul sa continuam petrecerea la restaurant, un loc foarte dragut cu o atmosfera intima, petrecere deschisa in mod oficial de cuplul elegant al nasilor si intretinuta pe intreg parcursul serii de cuplul, la fel de elegant, al mirilor!
Sa ne vedem cu bine si cat mai repede la Botez

Cu drag Daniel si Nety!

Fiecare nunta la care particip ca si „fotograf profesionist” si, de multe ori, ca si prieten, are stilul si farmecul ei aparte. Are putin din personalitatea mirelui, poarta amprenta miresei in cea mai mare parte si, in cazul Adrianei si a lui Alexandru si amprenta parintilor, care s-au implicat foarte frumos pentru ca nunta aceasta sa fie o reusita din toate punctele de vedere. Adriana, o mireasa cu stil, eleganta si rafinament, a planuit in detaliu toate aspectele ce au tinut de acest eveniment important, insa cel mai important detaliu l-a constituit rochia de mireasa, comandata special din Bulgaria. De cand ne-am intalnit prima oara pentru a discuta despre fotografiile de nunta, Adriana mi-a povestit cu foarte mare entuziasm despre rochia ei de printesa, cu mult tull si multa stralucire, stralucire care a dat tonul petrecerii si a continuat cu invitati speciali. Daca tot am mentionat despre invitati, este de apreciat efortul mirilor de a le darui un cadou special – cate o fotografie cu fiecare invitat sau cuplu in parte. Vorbesc despre efort, pentru ca nu-I usor sa rezisti in picioare cca 2 ore pentru a intampina toti invitatii dupa o zi agitata si plina de evenimente, dar i-au intampinat cu drag si cu respect. O nunta eleganta si imbelsugata, asa cum probabil va fi si mariajul celor doi intrucat in dupa-amiaza nuntii a plouat torential. Sedinta foto speciala pentru ei nu am reusit sa o facem, insa evenimentul a fost atent in detalii si am tras sute de cadre.

Adriana si Alexandru va doresc casa de piatra si va astept la TTD.

Cu drag, Daniel

O aventură dobrogeană… a la Tulcea!

‘Invitat’ în calitate de fotograf al evenimentului care leagă două vieţi, şi pe care noi îl numim în mod convenţional ‘nuntă’ – căci toate lucrurile bune din viaţa noastră trebuie să poarte un nume, am ajuns la Tulcea în data de 18 Iunie 2010!

Şi acestă călătorie, care s-a dovedit a fi una iniţiatică , a început sub semnul aventurii chiar din primele momente! Nu voi insista, dar ‘silit’ de împrejurări şi de muza literaturii voi relata câteva dintre ele: în primul rând, navigatorul meu Garmin care se ‘certa’ cu mine şi îmi reconfigura constant ruta ignorându-mi voinţa, se ‘bucura’ de aceeaşi constantă ignoranţă din partea-mi încăpăţându-mă în a-i fi obedient… până în momentul în care m-am abandonat ochiului nevăzut al satelitului stăpân şi m-am lăsat condus către punctul de trecere cu bacul, convins fiind – în încăpăţânarea mea – că există de fapt o altă rută – aviz amatorilor ).
Uimit de frumuseţea locurilor şi, mai ales, de peisajele extraordinare pe care Dunărea le oferea cu multă generozitate obiectivelor mele, am profitat de ocazie pentru a imortaliza unele dintre ele, Delta fiind un element de noutate pentru mine căci nu mai fusesem niciodată în aceste zone. Prilej cu care, asistentul meu, la fel de dornic în a trage cadru după cadru – să nu spun shot după shot ) – a alunecat şi a căzut în Dunăre, prevestind inundaţiile viitoare prin ‘inundaţia’ propriilor tenişi. Nimic spectaculos, dacă nu ar fi fost unica pereche de încălţări, urmând a cunoaşte tânăra familie… cu tălpile curate! Ba curat-murdare , coane… că a colindat prin toată Tulcea desculţ pentru a-şi găsi ceva încălţări spre a face impresie onorabilă tinerei familii!
Aventura a continuat cu trei ore de aşteptare-întrebare-emoţie-deziluzie provocate de o neînţelegere telefonică, ce s-a dovedit în final a fi neîntemeiată – tânăra mireasă uitase telefonul acasă şi nu am putut să o anunţ că am sosit .

Într-un final am cunoscut tânărul cuplu – Juan Miguel şi Daniela, el spaniol tandru, iar ea româncă energică , şi după… ‘familiarizarea’ cu ei şi reîmprospătarea necesară în urma unui drum de vreo patru ore, am plecat către destinaţia shooting-ului pre-wedding day! Vila 13, fosta reşedinţă de protocol a familiei, de tristă amintire, Ceauşescu, înainte de 1989, căreia i s-a aplicat un face-lift şi a fost adusă la nevoile contemporane… spre a nu mai bate câmpii, pardon apa în piuă , locul ales a fost extraordinar, iar Daniela l-a numit ‘un colţ de rai’… pe bună dreptate!

După şedinţa foto, care a durat în jur de două ore şi care a fost una extraordinară atât prin frumuseţea locului, cât mai ales prin modul  în care cei doi au interacţionat, fantastic, cuvintele fiind de prisos de cele mai multe ori, ne-am întors în oraş şi am stabilit câteva detalii legate de lumini şi alte elemente de logistică pentru desfăşurarea evenimentului propriu-zis de a doua zi la Hotelul ESPLANADA elegant de 4 (patru) stele, * * * * !

A doua zi a început cu shooting-ul de la coafor, a continuat cu shooting-ul din timpul sesiunii de make-up – realizat cu multă rabdare şi eleganţă, fără să mai pomenesc de pricepere de către domnişoara de onoare, Andreea – şi a probării accesoriilor, toate Dior, ale miresei noastre , cu practicarea tradiţiilor şi obiceiurilor pe care cred că le cunoaşteţi, cu oficierea în ritul romano-catolic a Tainei Căsătoriei, cu shooting-ul după, care s-a desfăşurat în centrul oraşului şi care a atras o mulţime de lume atât prin desfăşurarea de forţe logistice , dar mai ales prin frumuseţea şi prin degajarea pe care le-au dovedit Juan-Miguel şi Daniela.

Evenimentul a culminat cu petrecerea de la restaurantul hotelului… unde, deşi numărul invitaţilor a fost relativ restrâns, atmosfera a fost una extraordinară, de mare bucurie şi veselie, cu mult dans – dobrogean – şi voie bună, lucru în privinţa căruia Daniela ne-a avertizat: ‘vedeţi că ai mei sunt mari dansatori !’, cu o masă şi un aranjament demne de un hotel de patru stele, cu multe ‘elemente’ de gastronomie dobrogeană şi… maritimă, toate realizate cu grijă şi stil!

Pentru că risc să devin prozator în toată regula şi nu acesta este scopul umilei mele însemnări de blog, mă opresc aici, concluzionând că a fost un eveniment elegant, care mi-a dat ocazia să cunosc în primul rând doi oameni de calitate, onorabili şi la fel de eleganţi ca evenimentul în sine – şi nu au fost singurii – un oraş drăguţ, curat, cu marcaje stradale, dezvoltat, cu oamenis amabili şi destul de prietenoşi, pe care unul dintre invitaţi mi l-a recomandat ca un loc potrivit, ‘unde să poţi începe o viaţă nouă’… într-un cuvânt – sau mai multe – o aventură dobrogeană… a la Tulcea!
Cu drag Daniel si Nety!